luni, 26 septembrie 2011

Despre bani




1. Nu deveni sclavul creditorilor - Sf. Vasilie cel Mare, Omilia la Psalmul 14 (PG 31, 269)

Οἱ κύνες λαμβάνοντες ἡμεροῦνται· ὁ δὲ δανειστὴς λαμβάνων προσερεθίζεται. Οὐ γὰρ παύεται ὑλακτῶν, ἀλλὰ τὸ πλέον ἐπιζητεῖ. Ἐὰν ὀμνύῃς, οὐ πιστεύει· ἐρευνᾷ τὰ ἔνδον, τὰ συναλλάγματά σου πολυπραγμονεῖ. Ἐὰν προΐῃς τοῦ δωματίου, ἕλκει πρὸς ἑαυτὸν καὶ κατασύρει· ἐὰν ἔνδον σεαυτὸν κατακρύψῃς, ἐφέστηκε τῇ οἰκίᾳ, καὶ θυροκρουστεῖ.
Ἐπὶ γαμετῆς καταισχύνει, ἐπὶ φίλων καθυβρίζει, ἐν ταῖς ἀγοραῖς ἄγχει· κακὸν συνάντημα ἑορτῆς· ἀβίωτόν σοι κατασκευάζει τὸν βίον. Ἀλλὰ μεγάλη, φησὶν, ἡ ἀνάγκη, καὶ οὐδεὶς πόρος χρημάτων ἕτερος.
Τί οὖν τὸ ὄφελος ἐκ τοῦ τὴν σήμερον ὑπερθέσθαι; Πάλιν γὰρ ἥξει σοι ἡ πενία ὥσπερ ἀγαθὸς δρομεὺς, καὶ ἡ αὐτὴ ἀνάγκη μετὰ προσθήκης παρέσται. Τὸ γὰρ δάνος οὐκ ἀπαλλαγὴν παντελῆ, ἀλλὰ μικρὰν ἀναβολὴν τῆς ἀμηχανίας παρέχεται. Σήμερον πάθωμεν τὰ ἐκ τῆς ἐνδείας δυσχερῆ, καὶ μὴ ἀποτιθώμεθα εἰς τὴν αὔριον.
Μὴ δανεισάμενος μὲν ὁμοίως ἔσῃ πένης καὶ σήμερον καὶ πρὸς τὸ ἐφεξῆς· δανεισάμενος δὲ χαλεπώτερον ἐκτρυχωθήσῃ, τοῦ τόκου τὴν πενίαν προσεπιτείναντος. Καὶ νῦν μὲν οὐδεὶς ἐγκαλεῖ σοι πτωχεύοντι· ἀκούσιον γὰρ τὸ κακόν· ἐὰν δὲ τόκοις ὑπεύθυνος ᾖς, οὐκ ἔστιν ὅστις οὐ μέμψεταί σου τῇ ἀβουλίᾳ.

Câinii, dacă le dai un os, se potolesc. Când îi dai ceva creditorului, mai rău îl asmuți. Căci nu se oprește din lătrat, ci caută mai mult. Dacă te juri că nu ai, nu te crede. Îți scotocește casa, îți investighează toate afacerile. Dacă ieși din casă, te târăște la el și te jumulește; dacă te ascunzi înăuntru, e în fața casei și-ți bate insistent la poartă.
Te rușinează de față cu soția, te face de doi bani înaintea prietenilor, te gâtuie prin piețe. Vine ca năpasta, când ți-e lumea mai dragă. Îți face viața un iad. „Am ajuns”, zice, „la mare ananghie, și nu am altă soluție decât să-mi recuperez creditul de la tine!”
Ce folos dacă te mai păsuiește astăzi? Iarăși te ajunge din urmă sărăcia ca un alergător iute de picior și te vei întâlni cu aceeași strâmtorare, doar că datoria crește. Împrumutul nu te scoate la liman, ci doar urnește puțin lucrurile. Să răbdăm, dar, astăzi greutățile lipsei și să nu le amânăm pentru mâine.

Dacă nu te împrumuți, vei fi la fel de sărac astăzi ca și până acum. Dacă te împrumuți, mai rău te afunzi, căci dobânda îți prelungește sărăcia. Acum nimeni nu te osândește că ești sărac. Nu tu ți-ai ales necazul. Dacă te înhami la datorii, toți te vor învinui pentru prostia ta.

2. Monstrul care naște întruna - Sf. Vasilie cel Mare, Omilia la Psalmul 14 (PG 31, 273)

Τοὺς λαγωούς φασι καὶ τίκτειν ὁμοῦ καὶ τρέφειν καὶ ἐπικυΐσκεσθαι. Καὶ τοῖς τοκογλύφοις τὰ χρήματα ὁμοῦ δανείζεται καὶ γεννᾶται καὶ ὑποφύεται.
Οὔπω γὰρ ἐδέξω εἰς χεῖρας, καὶ τοῦ παρόντος μηνὸς ἀπῃτήθης τὴν ἐργασίαν. Καὶ τοῦτο πάλιν δανεισθὲν, ἕτερον κακὸν ἐξέθρεψε, κἀκεῖνο ἕτερον, καὶ τὸ κακὸν εἰς ἄπειρον.
Τόκος γὰρ, ὡς οἶμαι, διὰ τὴν πολυγονίαν τοῦ κακοῦ προσηγόρευται. Πόθεν γὰρ ἄλλοθεν; Ἢ τάχα τόκος λέγεται διὰ τὰς ὠδῖνας καὶ λύπας, ἃς ἐμποιεῖν ταῖς ψυχαῖς τῶν δανεισαμένων πέφυκεν. Ὡς γὰρ ἡ ὠδὶς τῇ τικτούσῃ, οὕτως ἡ προθεσμία τῷ ὑπόχρεῳ παρίσταται.
Ταῦτα λεγέσθω γεννήματα ἐχιδνῶν, τὰ τῶν τόκων ἀποκυήματα. Τὰς ἐχίδνας λέγουσι τὴν γαστέρα τῆς μητρὸς διεσθιούσας τίκτεσθαι. Καὶ οἱ τόκοι τοὺς οἴκους τῶν ὀφειλόντων ἐκφαγόντες ἀπογεννῶνται.

Τὰ σπέρματα χρόνῳ φύεται, καὶ τὰ ζῶα χρόνῳ τελεσφορεῖται· ὁ δὲ τόκος σήμερον γεννᾶται, καὶ σήμερον τοῦ τίκτειν ἄρχεται.
Τῶν ζώων τὰ ταχὺ τίκτοντα ταχὺ τοῦ γεννᾷν παύεται· τὰ δὲ χρήματα, ταχεῖαν λαμβάνοντα τοῦ πλεονασμοῦ τὴν ἀρχὴν, ἀτέλεστον ἐπιδέχεται τὴν εἰς τὸ πλεῖον προσθήκην.
Μὴ σύ γε εἰς πεῖραν ἔλθοις τοῦ ἀλλοκότου τούτου θηρίου.

Despre iepuri se spune că, de îndată ce-și nasc puii, cum încep să alăpteze, iarăși se reproduc. Așa și banii cămătarilor, imediat ce sânt împrumutați, se reproduc și se înmulțesc.
Căci numai ce i-ai primit în mână și deja trebuie să plătești dobândă pe luna în curs. Această sumă, fiind la rândul ei împrumutată, naște alt necaz, iar acela altul și uite așa răul se înmulțește la infinit.
Căci dobânda îmi pare că se cheamă astfel (τόκος < τίκτειν „a naște”) din pricina sporniciei răului. De unde altundeva să-i vină numele? Sau poate i se zice dobândă din pricina durerilor și necazurilor pe care le agonisește în mod firesc sufletelor celor ce se împrumută. Căci asemenea durerii celei ce naște este sorocul la care datornicul trebuie să-și achite rata. Odraslele dobânzilor – acestora s-ar cădea să le zicem pui de năpârci. Căci se spune că viperele devorează pântecele maicii lor înainte de a se naște. La fel și dobânzile se nasc mâncând casele datornicilor.


Semințele cresc cu timpul, iar animalele ajung mai târziu la maturitate; dobânda, însă, astăzi se naște și îndată începe să facă pui. Animalele de îndată ce nasc nu mai zămislesc. Banii, de cum încep să se înmulțească, devin fertili la nesfârșit. Să nu ajungi să ai de-a face cu fiara aceasta îngrozitoare!


3. Caritate pe banii altora - Defensor Grammaticus, Liber scintillarum, XLIX (SC 86, p. 106 ș. urm.)


AUGUSTINUS DIXIT: In largitate enim pauperum, non spolia, sed dona requiruntur. Quale illud munus est, ut alter cum gaudio accipit, alter cum lacrimis amittit, super quod ille gratulatur, iste suspirat? Quamvis largiaris tuum, meliorem eleemosynam facis, si reddis alienum. (…) Malunt se suum perdere largiendo, quam aliena restituere componendo. HIERONYMUS DIXIT: Gloria episcoporum pauperum opibus providere; ignominia omnium sacerdotum propriis studere divitiis.
BASILIUS DIXIT: Non sis vanus cum feceris eleemosynam indigenti, neque teipsum meliorem cui feneras existimes.
GREGORIUS DIXIT: Dumque quaelibet necessaria indigentibus damus, sua illis reddimus, non nostra largimus.

Augustin a zis: Pentru a-i ajuta pe săraci, este nevoie de daruri (din banii noștri), nu de ce am prădat (de la alții). Ce dar e acela, ca unul să primească cu bucurie, iar altul să piardă cu lacrimi ceea ce pe unul îl face să râdă, iar pe celălalt să suspine? Chiar decât să dai de la tine, mai bună pomană îți faci dacă întorci ceea ce datorezi. Unii preferă să piardă mai degrabă dăruind ceea ce le aparține, decât să fie nevoiți să înapoieze altora cele datorate prin compromis.


Ieronim a zis: Slava episcopilor este să dea cele de trebuință săracilor. Este o rușine pentru orice preot să încerce să-și sporească avuțiile proprii.


Vasilie a zis: Nu fii încântat de tine însuți când dai milostenie celui lipsit, nici nu te socoti mai bun decât cel pe care-l împrumuți.


Grigorie a zis: Când dăm celor lipsiți orice s-ar întâmpla să le trebuiască, le înapoiem de fapt ce le aparține de drept, nu le dăm dintr-ale noastre.


4. Hotărâți împreună ce vreți să faceți cu banii voștri - Fer. Augustin, Scrisoarea CCLXII, 4 (PL 33, 1078)


Pariter ergo consilium de omnibus haberetis, pariter moderaremini quid thesaurizandum esset in caelo, quid ad vitae huius sufficientiam vobis et vestris vestroque filio relinquendum, ne aliis esset refectio, vobis autem angustia. Et in his disponendis atque faciendis, si quid tibi forte melius videretur, suggereres viro reverenter, eiusdemque auctoritatem tanquam tui capitis sequereris obedienter; ut omnes qui sanum sapiunt, ad quos posset hoc bonum vestrum fama perferre, de domus vestrae fructu ac pace gauderent, et adversarius revereretur nihil habens de vobis dicere pravi. Sed illud est quod minus te observasse contristor, quia tanto humilius et obedientius ei obsequi in domestica conversatione debuisti, quanto ille religiosius tibi rem tam magnam etiam imitando concesserat. Non enim quia pariter temperabatis a commixtione carnali, ideo tuus maritus esse destiterat; imo vero tanto sanctius inter vos conjuges manebatis, quanto sanctiora concorditer placita servabatis. Nihil ergo de tua veste, nihil de tuo auro vel argento vel quacumque pecunia, aut rebus ullis terrenis tuis sine arbitrio eius facere debuisti, ne scandalizares hominem qui Deo tecum maiora voverat, et ab eo quod de tua carne licita potestate posset exigere, continenter abstinuerat.


Sfătuiți-vă unul cu altul despre toate, decideți împreună ce și cât vreți să vă adunați în ceruri (prin milostenie), ce vă este de trebuință vouă pentru viața aceasta și ce vreți să le lăsați rudelor și fiului vostru, ca nu cumva pe alții să-i îndestulați, iar voi să ajungeți la strâmtorare. Când urmează să dispuneți de bunurile voastre sau să faceți vreun lucru, dacă ceva ți se pare ție că ar fi bine, propune-i-o bărbatului tău cu cinstire și pleacă-te autorității lui cu supunere, ca unuia ce-ți este cap. Astfel, toți cei ce cugetă drept, care vor fi auzit despre înfrânarea voastră, se vor bucura de sporirea și pacea căminului vostru, iar vrăjmașul se va întoarce rușinat negăsind ce să vă reproșeze.


Dar ce mă întristează pe mine este că tu trebuia să te smerești cu atât mai mult și să-l asculți cu mai multă supunere în viața voastră de familie, cu cât el ți-a făcut un hatâr atât de mare urmându-te pe calea curăției. Chiar dacă amândoi v-ați înfrânat de la împreunarea trupească, el nu a încetat să mai fie soțul tău; ba v-ați fi păstrat cu atât mai mult sfințenia rămânând împreună ca soți, dacă v-ați fi respectat unul altuia dorințele ca fiind mai sfinte (decât voia proprie), având același cuget. Nu trebuia, așadar, să faci nimic cu hainele tale, cu aurul sau argintul sau orice avuție sau vreo altă treabă pământească fără consimțământul lui, ca să nu-l smintești pe bărbatul care a făgăduit lucruri atât de mari lui Dumnezeu alături de tine și care, deși ar fi putut pretinde dreptul care i se cuvenea asupra trupului tău, s-a înfrânat cu răbdare. Purtarea ta față de el e pricină de scandal!

5. Portretul unui cămătar - Sf. Vasilie cel Mare, Omilia la Psalmul 14 (PG 31, 265)

Ὁ δὲ φιλάργυρος, ὁρῶν ὑπὸ τῆς ἀνάγκης ἄνδρα κατακαμπτόμενον πρὸ τῶν γονάτων ἱκετεύοντα, τί οὐ ποιοῦντα ταπεινόν; τί οὐ φθεγγόμενον; οὐκ ἐλεεῖ παρ' ἀξίαν πράττοντα, οὐ λογίζεται τὴν φύσιν, οὐκ ἐνδίδωσι ταῖς ἱκεσίαις, ἀλλ' ἄκαμπτος καὶ ἀμείλικτος ἕστηκεν, οὐ ταῖς δεήσεσιν εἴκων, οὐ δάκρυσιν ἐπικλώμενος, ἐπιμένων τῇ ἀρνήσει, ἐξομνύμενος καὶ ἐπαρώμενος ἑαυτῷ, ἦ μὴν ἀπορεῖν παντελῶς χρημάτων, καὶ περισκοπεῖν καὶ αὐτὸς εἴ τινα εὕροι τῶν δανειζόντων.

Ἐπειδὰν δὲ ὁ ζητῶν τὸ δάνειον τόκων μνησθῇ, καὶ ὑποθήκας ὀνομάσῃ, τότε καταβαλὼν τὴν ὀφρὺν προσεμειδίασε, καί που καὶ πατρῴας φιλίας ἀνεμνήσθη, καὶ συνήθη εἶπε καὶ φίλον.
Ὀψόμεθα, φησὶν, εἴπου τί ἐστιν ἡμῖν ἀποκείμενον ἀργύριον. Ἔστι δὲ παρακαταθήκη φίλου ἀνδρὸς ἐπ' ἐργασίᾳ παραθεμένου ἡμῖν. Ἀλλ' ἐκεῖνος μὲν βαρεῖς ἐπ' αὐτῷ τοὺς τόκους ὥρισεν· ἡμεῖς δὲ πάντως ἐπανήσομέν τι, καὶ ἐπ' ἐλάττοσι τοῖς τόκοις δώσομεν.

Τοιαῦτα κατασχηματιζόμενος, καὶ τοιούτοις λόγοις ὑποσαίνων καὶ δελεάζων τὸν ἄθλιον, γραμματείοις αὐτὸν προσκαταδήσας, καὶ πρὸς τῇ καταπονούσῃ πενίᾳ ἔτι καὶ τὴν ἐλευθερίαν
τοῦ ἀνδρὸς προσαφελόμενος, ᾤχετο. Ὁ γὰρ τόκοις ἑαυτὸν ὑπεύθυνον καταστήσας, ὧν τὴν ἔκτισιν οὐχ ὑφίσταται, δουλείαν αὐθαίρετον κατεδέξατο διὰ βίου.

Iubitorul de arginți, văzând pe vreun om copleșit de nevoie că imploră în genunchi – ce n-ar face, sărmanul? ce n-ar zice? – nu se îndură să-i dea cât îi trebuie, nu ține cont de fire, nu cedează rugăminților, ci rămâne neîndurat și țeapăn: rugăciunile nu-l impresionează, lacrimile nu-l înmoaie. Ține morțiș că nu are niciun ban, jurându-se și blestemându-se pe sine, că și el caută pe cineva care să-l împrumute.

Dar dacă cel ce vrea să se împrumute pomenește de dobânzi și garanții, îndată ridică din sprâncene și zâmbește, își aduce aminte de bunele relații dintre părinții lor și-l numește pe acela casnic și prieten.

„Să vedem”, zice, „de nu cumva avem ceva bani puși deoparte. Da, ar fi o sumă de la un prieten pe care mi-a împrumutat-o pentru o afacere. Din păcate, acela așteaptă dobândă mare, dar noi mai scădem ceva pentru tine și ți-o vom da cu o dobândă mai mică.”

Urzind unele ca acestea și cu astfel de minciuni momindu-l și înșelându-l pe nefericit, îl duce la notari și, pe lângă sărăcia care-l apasă, îi mai răpește omului și libertatea. Căci cel ce ia asupra sa dobânzi pe care nu le poate plăti acceptă singur sclavia pe viață.

Traducerile din limba greaca si din limba latina ii apartin lui Marius IVASCU.

Niciun comentariu: